Brazde în toamnă.
Înşiruire lungă.
Cărare spre rod.
De câţiva ani n-am mai văzut, cum se spune, la faţa locului, arături de toamnă. În octombrie anul acesta un vecin ne-a arat cu tractorul pământul pe care îl cultivăm anual la Malin.
O chemare, nu aş spune atavică, pentru a nu părea că rostogolesc formulări bombastice, ci mai degrabă una din copilărie, m-a determinat să mă duc şi eu să văd cum se ară pământul.
Când m-am apropiat de suprafaţă arată mi-am adus aminte de versul lui Octavian Goga, ,,Eu le vedeam înşiruirea lungă” din poezia ,,Clăcaşii”. Acesta s-a combinat cu o amintire din copilărie, din primii ani ai colectivizării agriculturii, prin 1963,1964. Locuiam în Chintelnic, la cantonul CFR nr.41. Pe şesul dintre cele două căii ferate, cea înspre Beclean şi cea înspre Luduş, a apărut într-o zi de primăvară un tractor pe şenile, marcă sovietică. Tractoristul ne permitea şi nouă, cei câţiva copii care ne-am adunat în jurul ,,maşinăriei”, să conducem tractorul. Brazdele erau lungi, de un kilometru. Începuse să funcţioneze colectiva agricolă din localitate şi pământul trebuia unificat, haturile, răzoarele care marcau propietatea privată , trebuiau să dispară.
Încercam să înlătur amintirile copilăriei, rezultat probabil şi al activării pe moment a ,,memoriei involuntare”, privind ,,rana pământului” din faţa mea.
,,Cărările negre” se înşiruiau şi plecau parcă într-o lungă călătorie spre viitorul rod. Dinspre pădurea din preajmă un vârtej zglobiu de vânt a adus pe sus înspre noi o horă de frunze.
Era toamnă, era octombrie pe sfârşite şi pământul din faţa mea îşi etala pletele de ţărână ca pe nişte rădăcini din capetele cărora se vor înălţa grâul, porumbul, cartofii, legumele, zarzavaturile.
Vorba poetului George Topârceanu: ,,Octombrie-a lăsat pe dealuri” şi ,,înşiruirea lungă” a brazdelor de toamnă, ca o promisiune de rod.
Ion Radu Zăgreanu
duminică, 24 octombrie 2010
marți, 12 octombrie 2010
Credinţa în acţiune
,,Dar ţinta Agrului, ca şi a tuturor societăţilor creştine asemănătoare, nu este numai apărarea Bisericii, ci şi creşterea şi întărirea credinţei şi vieţii religioase între membrii ei.”
(Ion Agârbiceanu)
În 23 decembrie , Papa Pius al XI-lea proclama ,,Acţiunea Catolică”, un program care îi îndemna pe laici să se angajeze în opera de apostolat a Bisericii, ,,pentru a aduce omenirea iarăşi la Cristos...pentru a face să pătrundă spiritul creştin în toate fibrele şi manifestările vieţii omeneşti, publice şi particulare...pentru reîncreştinarea societăţii cu toate elementele şi cu toţi factorii ei”.
,,O reluare a ideii de Acţiune Catolică în Biserica Greco-Catolică din România”( Anton Rus) a fost AGRU, Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, constituită în toamna anului 1929 la Blaj.
AGRU a funcţionat până în 1948, când preşedintele lui de atunci, profesorul dr.Coriolan Tătaru, titularul catedrei de dermatologie de la Facultatea de Medicină a Universităţii ,,Babeş-Bolyai” din Cluj, a fost obligat de colonelul de securitate Crăciun, să citească în faţa unei adunări strânsă cu arcanul, declaraţia de autodizolvare a acestei asociaţii, ameninţat fiind cu ,,celula” închisorii. Ajuns acasă, profesorul cade bolnav şi moare după puţin timp în urma unui atac de inimă.
După evenimentele din 1989, la 10 mai 1990, profesoara univ. Viorica Lascu, fiica academicianului Alexandru Borza, reia activitatea AGRU, iar la 14 mai 1990, Mitropolitul Alexandru Todea binecuvintează Asociaţia şi aprobă unele modificări ale vechiului ei Statut.
Istoricul şi importanţa acestei asociaţii sunt prezentate de lectorul univ. dr. pr. Anton Rus în volumul ,,Credinţa în acţiune”-,,O introducere în istoria Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi AGRU (1929-1948)”( Editura ,,Galaxia Gutenberg”, 2009).
Lucrarea este una de ,,pionerat”, o ,,introducere la o necesară istorie a AGRU”(Alin Tat-,,Cuvânt introductiv”). Ea trasează ,,reperele fundamentale”(Alin Tat), creionează ,,imaginea de ansamblu”(Alin Tat) a AGRU-lui în perioada 1929-1948, dând răspuns ,,unui interes teologic, istoric, pastoral şi cultural”(Alin Tat).
Legea Cultelor din 1928, nevoia apărării intereselor Bisericii Greco-Catolice în faţa ,,ofensivei” ortodoxe, cât şi transpunerea practică a ,,Acţiunii Catolice” a Papei Pius al XI-lea, au impus organizarea laicilor ,,într-o asociaţie piramidală centralizată”( Anton Rus).
Congresul de constituire AGRU s-a desfăşurat la Blaj în 23 noiembrie 1929. În cuvântul său primul preşedinte ales dr. Valer Pop, avocat din Bistriţa, îndemna pe participanţi să apere biserica, să adâncească viaţa sufletească, să intensifice educaţia religioasă a tineretului, să combată curentele cu caracter sectant, să-şi îndrume viaţa potrivit eticii creştine, ,,în sentimentul iubirii de neam şi de patrie”. Congresul, patronat de mitropolitul Vasile Suciu, a publicat şi ,,statutele” asociaţiei.
AGRU milita pentru implicarea intelectualilor pentru cauza bisericii, asociaţia fiind în afara politicii. Singura politică în AGRU ,,este cea a crucii”, afirma dr. Iuliu Haţieganu.
Capitolul III al lucrării descrie congresele generale anuale ale AGRU, prevăzute în statut a se ţine în luna septembrie. În duminica Tomii se ţineau adunările generale în parohiiu, congresele diecezane având loc între Paşti şi Rusalii. În 1936 nu s-a ţinut congresul AGRU, iar în 1940 şi 1941 ele nu au mai avut loc din cauza stăpânirii maghiare şi a Dictatului de la Viena. După 1942 nu s-au mai organizat alte congrese AGRU.
Încă de la Congresul de la Sighet(1930), activităţile AGRU încep să fie atacate de confraţii bisericii surori. La Congresul de la Oradea(1931) se pune problema presei religioase, iar Congresul de la Aiud(1932) se decide editarea lunarului Buletinul ,,Agru”, se suspendă obligativitatea cotizaţiilor membrilor ajutători. La Congresul de la Dej(1933) se infiinţează ASTRU şi se doreşte numirea unei persoane dedicate exclusiv AGRU-lui. Congresul de la Lugoj(1934) sesizează ,,neglijarea Bisericii Greco-Catolice la serbările naţionale”(ca şi în prezent), se preocupă de românii din secuime, se propune instituirea unei Duminici a Presei. Congresul de la Carei(1935) protestează împotriva atacurilor la adresa Papei şi semnalează tentativele de ştirbire a graniţelor de Vest ale ţării. În moţiunea Congresului de la Satu Mare(1937) se reafirmă ataşamentul faţă de Sfântul Scaun, faţă de Tronul regal. Congresul de la Cluj(1938) obiectează împotriva atacurilor la adresa Bisericii Greco-Catolice, evidenţiază ,,monopolizarea a tot ce este românesc pe seama ortodoxiei”( ca şi în prezent). La Congresul din 1942 de la Blaj a fost sărbătorit scriitorul Ion Agârbiceanu, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viaţă.
AGRU, pe lângă aspectele pozitive în activitatea lui, a suferit uneori de incoerenţă organizatorică, nu şi-a respectat şi pus în practică totdeauna deciziile luate, a fost perceput ca o ,,asociaţie mai degrabă elitară”.
Din 1943, revista ,,Unirea” de la Blaj iniţiază rubrica ,,Colţul AGRU” În capitolul V sunt semnalate şi interferenţele dintre asociaţiile religioase greco-catolice şi cele orodoxe, ,,Oastea Domnului” şi ,,Frăţia Ortodoxă”, sperându-se într-o sinceră colaborare care nu prea s-a materializat faptic.
Sintetic este prezentată viaţa şi activitatea preşedinţilor AGRU: Valer Pop, generalul Dănilă Papp, profesorul Coriolan Tătaru. Dintre personalităţile AGRU s-au remarcat scriitorul Ion Agârbiceanu, teologul Aloisie Ludovic Tăutu, Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj.
Lucrarea pr. Anton Rus este sinteza necesară care jalonează coordonatele esenţiale referitoare la ceea ce a însemnat AGRU în perioada 1929-1948. Ea va deveni ,,bibliografia” necesară pentru cei care se vor antrena în renaşterea acestei asociaţii laice.
Ion Radu Zăgreanu
(Ion Agârbiceanu)
În 23 decembrie , Papa Pius al XI-lea proclama ,,Acţiunea Catolică”, un program care îi îndemna pe laici să se angajeze în opera de apostolat a Bisericii, ,,pentru a aduce omenirea iarăşi la Cristos...pentru a face să pătrundă spiritul creştin în toate fibrele şi manifestările vieţii omeneşti, publice şi particulare...pentru reîncreştinarea societăţii cu toate elementele şi cu toţi factorii ei”.
,,O reluare a ideii de Acţiune Catolică în Biserica Greco-Catolică din România”( Anton Rus) a fost AGRU, Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, constituită în toamna anului 1929 la Blaj.
AGRU a funcţionat până în 1948, când preşedintele lui de atunci, profesorul dr.Coriolan Tătaru, titularul catedrei de dermatologie de la Facultatea de Medicină a Universităţii ,,Babeş-Bolyai” din Cluj, a fost obligat de colonelul de securitate Crăciun, să citească în faţa unei adunări strânsă cu arcanul, declaraţia de autodizolvare a acestei asociaţii, ameninţat fiind cu ,,celula” închisorii. Ajuns acasă, profesorul cade bolnav şi moare după puţin timp în urma unui atac de inimă.
După evenimentele din 1989, la 10 mai 1990, profesoara univ. Viorica Lascu, fiica academicianului Alexandru Borza, reia activitatea AGRU, iar la 14 mai 1990, Mitropolitul Alexandru Todea binecuvintează Asociaţia şi aprobă unele modificări ale vechiului ei Statut.
Istoricul şi importanţa acestei asociaţii sunt prezentate de lectorul univ. dr. pr. Anton Rus în volumul ,,Credinţa în acţiune”-,,O introducere în istoria Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi AGRU (1929-1948)”( Editura ,,Galaxia Gutenberg”, 2009).
Lucrarea este una de ,,pionerat”, o ,,introducere la o necesară istorie a AGRU”(Alin Tat-,,Cuvânt introductiv”). Ea trasează ,,reperele fundamentale”(Alin Tat), creionează ,,imaginea de ansamblu”(Alin Tat) a AGRU-lui în perioada 1929-1948, dând răspuns ,,unui interes teologic, istoric, pastoral şi cultural”(Alin Tat).
Legea Cultelor din 1928, nevoia apărării intereselor Bisericii Greco-Catolice în faţa ,,ofensivei” ortodoxe, cât şi transpunerea practică a ,,Acţiunii Catolice” a Papei Pius al XI-lea, au impus organizarea laicilor ,,într-o asociaţie piramidală centralizată”( Anton Rus).
Congresul de constituire AGRU s-a desfăşurat la Blaj în 23 noiembrie 1929. În cuvântul său primul preşedinte ales dr. Valer Pop, avocat din Bistriţa, îndemna pe participanţi să apere biserica, să adâncească viaţa sufletească, să intensifice educaţia religioasă a tineretului, să combată curentele cu caracter sectant, să-şi îndrume viaţa potrivit eticii creştine, ,,în sentimentul iubirii de neam şi de patrie”. Congresul, patronat de mitropolitul Vasile Suciu, a publicat şi ,,statutele” asociaţiei.
AGRU milita pentru implicarea intelectualilor pentru cauza bisericii, asociaţia fiind în afara politicii. Singura politică în AGRU ,,este cea a crucii”, afirma dr. Iuliu Haţieganu.
Capitolul III al lucrării descrie congresele generale anuale ale AGRU, prevăzute în statut a se ţine în luna septembrie. În duminica Tomii se ţineau adunările generale în parohiiu, congresele diecezane având loc între Paşti şi Rusalii. În 1936 nu s-a ţinut congresul AGRU, iar în 1940 şi 1941 ele nu au mai avut loc din cauza stăpânirii maghiare şi a Dictatului de la Viena. După 1942 nu s-au mai organizat alte congrese AGRU.
Încă de la Congresul de la Sighet(1930), activităţile AGRU încep să fie atacate de confraţii bisericii surori. La Congresul de la Oradea(1931) se pune problema presei religioase, iar Congresul de la Aiud(1932) se decide editarea lunarului Buletinul ,,Agru”, se suspendă obligativitatea cotizaţiilor membrilor ajutători. La Congresul de la Dej(1933) se infiinţează ASTRU şi se doreşte numirea unei persoane dedicate exclusiv AGRU-lui. Congresul de la Lugoj(1934) sesizează ,,neglijarea Bisericii Greco-Catolice la serbările naţionale”(ca şi în prezent), se preocupă de românii din secuime, se propune instituirea unei Duminici a Presei. Congresul de la Carei(1935) protestează împotriva atacurilor la adresa Papei şi semnalează tentativele de ştirbire a graniţelor de Vest ale ţării. În moţiunea Congresului de la Satu Mare(1937) se reafirmă ataşamentul faţă de Sfântul Scaun, faţă de Tronul regal. Congresul de la Cluj(1938) obiectează împotriva atacurilor la adresa Bisericii Greco-Catolice, evidenţiază ,,monopolizarea a tot ce este românesc pe seama ortodoxiei”( ca şi în prezent). La Congresul din 1942 de la Blaj a fost sărbătorit scriitorul Ion Agârbiceanu, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viaţă.
AGRU, pe lângă aspectele pozitive în activitatea lui, a suferit uneori de incoerenţă organizatorică, nu şi-a respectat şi pus în practică totdeauna deciziile luate, a fost perceput ca o ,,asociaţie mai degrabă elitară”.
Din 1943, revista ,,Unirea” de la Blaj iniţiază rubrica ,,Colţul AGRU” În capitolul V sunt semnalate şi interferenţele dintre asociaţiile religioase greco-catolice şi cele orodoxe, ,,Oastea Domnului” şi ,,Frăţia Ortodoxă”, sperându-se într-o sinceră colaborare care nu prea s-a materializat faptic.
Sintetic este prezentată viaţa şi activitatea preşedinţilor AGRU: Valer Pop, generalul Dănilă Papp, profesorul Coriolan Tătaru. Dintre personalităţile AGRU s-au remarcat scriitorul Ion Agârbiceanu, teologul Aloisie Ludovic Tăutu, Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj.
Lucrarea pr. Anton Rus este sinteza necesară care jalonează coordonatele esenţiale referitoare la ceea ce a însemnat AGRU în perioada 1929-1948. Ea va deveni ,,bibliografia” necesară pentru cei care se vor antrena în renaşterea acestei asociaţii laice.
Ion Radu Zăgreanu
luni, 11 octombrie 2010
Întâlnirea anuală a Consiliului Director Naţional AGRU-Zalău 2010
În zilele de 1 şi 2 octombrie 2010, s-a desfăşurat la Zalău, în parohia ,,Sfânt Familie”, Întâlnirea anuală a Consiliului Director Naţional AGRU (Asociaţia Generală a Românilor Uniţi).
Tema reuniunii a fost: ,,Laici în serviciul Bisericii” şi a avut ca motto textul următor: ,,Faceţi-vă o datorie de a trăi în pace, de a vă vedea de treburile voastre, aşa cum v-am pus în vedere, ca purtarea voastră să fie vrednică de cinste în ochii celor din afară”( 1 Tes. 4, 11-12).
Au participat 16 delegaţii din Eparhiile de Maramureş, de Oradea, de Lugoj, de Cluj-Gherla, din Arhieparhia de Alba-Iulia şi Făgăraş, absentând reprezentanţi din Vicariatul de Bucureşti.
Vineri, 1 octombrie a.c. participanţii întâlnirii au fost întâmpinaţi de preotul Valer Părău, parohul bisericii ,,Sfânta Familie”, au asistat la Sfânta Liturghie, după care a avut loc un viu dialog cu reprezentanţii AGRU din protopopiatele Şimleu, Zalău şi Supur.
Sâmbătă, 2 octombrie, după Sfânta Liturghie şi micul dejun, s-au derulat lucrările propiu-zise ale întâlnirii. Ele au fost deschise de conf. univ. dr. Alin Tat, preşedintele AGRU. S-a citit mesajul pr. Vicar drd. Coriolan Mureşan, asistentul spiritual naţional AGRU care a subliniat rolul important al AGRU-lui, ,,de protagonist al apostolatului laic”, de ,,apărare a drepturilor Bisericii noastre martire, de preocupare pentru reînfiinţarea vechilor parohii greco-catolice şi redobândirea locaşurilor de cult aflate în posesia ilegală a cultului majoritar din ţară”.
Secretarul naţional AGRU , Cecilia Frăţilă a prezentat principalele acţiuni şi activităţi AGRU desfăşurate în anul trecut. S-au centralizat datele recensământului parohiilor unde AGRU există şi este funcţional, s-a definitivat Calendarul asociaţiei pentru 2010-2011. Dialogul dintre participanţi a evidenţiat aspectele pozitive ale reînfiinţării şi revigorării acestei asociaţii a laicilor, constituită în 1929 şi desfiinţată în 1948, odată cu interzicerea BRUR de către regimul comunist. S-a subliniat implicarea laicilor în renaşterea cu multă greutate, dar mai ales cu piedici, a Bisericii Române Unite cu Roma ( Greco-Catolică), angajarea acestora în demersul de revenire a Bisericii Blajului în viaţa spirituală a poporului român.
Locul următoarei întâlniri a Consiliului Director Naţional AGRU va fi anunţat ulterior.
Delegaţii AGRU au vizitat apoi oraşul Zalău. Suportul ,,bibliografic” al reînfiinţării şi funcţionării asociaţiilor AGRU îl constituie şi lucrarea lectorului univ. dr. pr. Anton Rus de la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Blaj, Universitatea ,,Babeş-Bolyai”, ,,Credinţa în acţiune”-,,O introducere în istoria Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi AGRU (1929-1948)”.
Ion Radu Zăgreanu
Sursa: http://rasunetul.ro/intalnirea-anuala-consiliului-director-national-agru-zalau-2010
Tema reuniunii a fost: ,,Laici în serviciul Bisericii” şi a avut ca motto textul următor: ,,Faceţi-vă o datorie de a trăi în pace, de a vă vedea de treburile voastre, aşa cum v-am pus în vedere, ca purtarea voastră să fie vrednică de cinste în ochii celor din afară”( 1 Tes. 4, 11-12).
Au participat 16 delegaţii din Eparhiile de Maramureş, de Oradea, de Lugoj, de Cluj-Gherla, din Arhieparhia de Alba-Iulia şi Făgăraş, absentând reprezentanţi din Vicariatul de Bucureşti.
Vineri, 1 octombrie a.c. participanţii întâlnirii au fost întâmpinaţi de preotul Valer Părău, parohul bisericii ,,Sfânta Familie”, au asistat la Sfânta Liturghie, după care a avut loc un viu dialog cu reprezentanţii AGRU din protopopiatele Şimleu, Zalău şi Supur.
Sâmbătă, 2 octombrie, după Sfânta Liturghie şi micul dejun, s-au derulat lucrările propiu-zise ale întâlnirii. Ele au fost deschise de conf. univ. dr. Alin Tat, preşedintele AGRU. S-a citit mesajul pr. Vicar drd. Coriolan Mureşan, asistentul spiritual naţional AGRU care a subliniat rolul important al AGRU-lui, ,,de protagonist al apostolatului laic”, de ,,apărare a drepturilor Bisericii noastre martire, de preocupare pentru reînfiinţarea vechilor parohii greco-catolice şi redobândirea locaşurilor de cult aflate în posesia ilegală a cultului majoritar din ţară”.
Secretarul naţional AGRU , Cecilia Frăţilă a prezentat principalele acţiuni şi activităţi AGRU desfăşurate în anul trecut. S-au centralizat datele recensământului parohiilor unde AGRU există şi este funcţional, s-a definitivat Calendarul asociaţiei pentru 2010-2011. Dialogul dintre participanţi a evidenţiat aspectele pozitive ale reînfiinţării şi revigorării acestei asociaţii a laicilor, constituită în 1929 şi desfiinţată în 1948, odată cu interzicerea BRUR de către regimul comunist. S-a subliniat implicarea laicilor în renaşterea cu multă greutate, dar mai ales cu piedici, a Bisericii Române Unite cu Roma ( Greco-Catolică), angajarea acestora în demersul de revenire a Bisericii Blajului în viaţa spirituală a poporului român.
Locul următoarei întâlniri a Consiliului Director Naţional AGRU va fi anunţat ulterior.
Delegaţii AGRU au vizitat apoi oraşul Zalău. Suportul ,,bibliografic” al reînfiinţării şi funcţionării asociaţiilor AGRU îl constituie şi lucrarea lectorului univ. dr. pr. Anton Rus de la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Blaj, Universitatea ,,Babeş-Bolyai”, ,,Credinţa în acţiune”-,,O introducere în istoria Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi AGRU (1929-1948)”.
Ion Radu Zăgreanu
Sursa: http://rasunetul.ro/intalnirea-anuala-consiliului-director-national-agru-zalau-2010
miercuri, 6 octombrie 2010
La aniversarea preotului nostru, parintele Felician Neagos
Preacucernice părinte protopop Felician Neagoş, stimată ,,adunare liniştită” greco-catolică
,,Vreau să-l aduc la Bistriţa. Acesta-i omul care îmi trebuie. Are stofă de preot. Şi cântă bine. Mi-e drag”.
Am citat un fragment dintr-o discuţie pe care am avut-o cu tatăl meu, regretatul Monsenior Grigore Zăgrean, referitoare la părintele Neagoş.
Spre fericirea noastră, a beclenarilor greco-catolici, planurile tatălui meu s-au împotmolit pe la Episcopia din Cluj.
Aprecierile părintelui meu m-au determinat să analizez mai atent calităţile, felul de a fi al preotului nostru Felician Neagoş. Ele au completat doar excelentele impresii pe care le-am tot adunat, de la prima întâlnire cu preotul Felician Neagoş şi până în prezent.
Foarte curând, după ,,descălecatul” său la Beclean, am intuit în persoana sa calităţi care îl apropiau de modelul de preot pe care l-a reprezentat părintele meu Grigore Zăgrean.
Nu m-am înşelat. Anii trecuţi au confirmat vocaţia lui preoţească, dăruirea lui spirituală.
Constatam că ne păstoreşte un preot cu chemare, dăruit lui Dumnezeu şi credincioşilor săi.
Am crescut şi ne-am îmbogăţit spiritual sub oblăduirea sa. Am uitat de multe ori de greutăţile vieţii sale, gândindu-ne doar că dânsul trebuie să fie acolo prezent, în biserică, mereu în rugăciune.
Am trăit emoţia primelor sale predici în biserica noastră sau în Beclean.
Cu toţii ne-am convins repede că în altarul bisericii noastre oficiază un preot de excepţie. Apoi ne-am obişnuit cu ştacheta lui ridicată, considerând-o ca pe o stare de normalitate.
Se zicea cândva că va pleca la Cluj, că acolo i-ar fi locul. Ameninţaţi de această probabilitate, parcă ne revoltam în sinea noastră, sperând că totul este doar o poveste.
,,Domnul Trandafir” de la altarul bisericii noastre nu ne-a părăsit. Astăzi se află în mijlocul nostru şi parcă ar vrea să ne întrebe patetic: ,,Când au trecut cei 50 de ani? Câţi i-am parcurs împreună?”.
Nu ştiu cum poţi să-i mulţumeşti unui preot? Printr-un citat biblic sau mai simplu şi direct, spunându-i că eşti pe drumul cel bun, că te simţi în siguranţă, când îl vezi în altarul bisericii unde te rogi.
La mulţi ani! părinte Felician Neagoş!
Ion Radu Zăgreanu
,,Vreau să-l aduc la Bistriţa. Acesta-i omul care îmi trebuie. Are stofă de preot. Şi cântă bine. Mi-e drag”.
Am citat un fragment dintr-o discuţie pe care am avut-o cu tatăl meu, regretatul Monsenior Grigore Zăgrean, referitoare la părintele Neagoş.
Spre fericirea noastră, a beclenarilor greco-catolici, planurile tatălui meu s-au împotmolit pe la Episcopia din Cluj.
Aprecierile părintelui meu m-au determinat să analizez mai atent calităţile, felul de a fi al preotului nostru Felician Neagoş. Ele au completat doar excelentele impresii pe care le-am tot adunat, de la prima întâlnire cu preotul Felician Neagoş şi până în prezent.
Foarte curând, după ,,descălecatul” său la Beclean, am intuit în persoana sa calităţi care îl apropiau de modelul de preot pe care l-a reprezentat părintele meu Grigore Zăgrean.
Nu m-am înşelat. Anii trecuţi au confirmat vocaţia lui preoţească, dăruirea lui spirituală.
Constatam că ne păstoreşte un preot cu chemare, dăruit lui Dumnezeu şi credincioşilor săi.
Am crescut şi ne-am îmbogăţit spiritual sub oblăduirea sa. Am uitat de multe ori de greutăţile vieţii sale, gândindu-ne doar că dânsul trebuie să fie acolo prezent, în biserică, mereu în rugăciune.
Am trăit emoţia primelor sale predici în biserica noastră sau în Beclean.
Cu toţii ne-am convins repede că în altarul bisericii noastre oficiază un preot de excepţie. Apoi ne-am obişnuit cu ştacheta lui ridicată, considerând-o ca pe o stare de normalitate.
Se zicea cândva că va pleca la Cluj, că acolo i-ar fi locul. Ameninţaţi de această probabilitate, parcă ne revoltam în sinea noastră, sperând că totul este doar o poveste.
,,Domnul Trandafir” de la altarul bisericii noastre nu ne-a părăsit. Astăzi se află în mijlocul nostru şi parcă ar vrea să ne întrebe patetic: ,,Când au trecut cei 50 de ani? Câţi i-am parcurs împreună?”.
Nu ştiu cum poţi să-i mulţumeşti unui preot? Printr-un citat biblic sau mai simplu şi direct, spunându-i că eşti pe drumul cel bun, că te simţi în siguranţă, când îl vezi în altarul bisericii unde te rogi.
La mulţi ani! părinte Felician Neagoş!
Ion Radu Zăgreanu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)