Un preot beclenar în preajma Papei Benedict al XVI-lea

Preotul Alin Cândea, de la Parohia ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Beclean, s-a remarcat, imediat de la venirea sa în oraşul de pe Someş, printr-o constantă preocupare pentru destinul spiritual şi pentru viitorul tinerilor greco-catolici şi nu numai. Din această perspectivă, păstrând proporţiile, părintele Alin Cândea urmează modelul Episcopului martir Ioan Suciu, declarat ,,îndrumătorul tineretului” (Anton Moisin). Aflându-mă de mai multe ori în compania tinerilor îndrumaţi de preotul Alin Cândea, i-am mărturisit, că după o carieră didactică de zeci de ani, aş mai avea ceva de învăţat de la dânsul în privinţa raporturilor mele cu adolescenţii. În prezent, preotul Alin Cândea, beneficiind de o bursă din partea Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, Dicaster Pontifical al Vaticanului, face un masterat la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei din Cadrul Universităţii Pontificale Saleziene din Roma, celebrează pentru credincioşii români, o duminică pe lună, Sfânta Liturghie, la Radio Vatican, tine predici. A fost prezent la numirea şi consacrarea Preafericitului Lucian Mureşan, ca al treilea Cardinal al românilor de către Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, la deschiderea Anului Credinţei în 11 octombrie 2012, la împlinirea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II şi a 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice, text promulgat de Papa Ioan Paul al II-lea etc. A fost numit împreună cu pr. Cristian Crişan, Rectorul Misiunii Române de la Paris, asistent în secretariatul General al Sinodului Episcopilor, participând în acest an la cea de a XIII-a Adunare generală a Sinodului Episcopilor, în perioada 7-28 octombrie 2012 la Vatican, pentru a discuta despre Noua Evanghelizare. A fost o ,,experienţă remarcabilă şi înălţătoare”, să fii timp de trei săptămâni în Sinodul Episcopilor, împreună cu Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, alături de mulţi Episcopi şi Cardinali din toată lumea, care ,,s-au unit în rugăciune şi reflecţie pentru a găsi soluţii pertinente problemelor cu care se confruntă Biserica în contextul crizei spirituale a lumii de azi”, îmi mărturisea părintele Alin Cândea. ,,Sunt convins că s-a întâmplat aşa datorită rugăciunilor credincioşilor beclenari”, a mai adăugat preotul Alin Cândea. Nu uită că acasă, la Beclean îl aşteaptă pastoraţia tinerilor din protopopiatul Beclean, Grupurile Mariane de Evanghelizare ale tinerilor, credincioşii lui, fericiţi şi onoraţi, că preotul lor s-a aflat de multe ori în preajma Papei Benedict al XVI-lea. Ion Radu Zăgreanu

Din amărăciune se întrupează un nou început

Comasarea şcolilor generale ,,Liviu Rebreanu” şi ,,Grigore Silaşi” din Beclean, o soluţie salvatoare pentru cadrele didactice din cele două instituţii de învăţământ (au spus unii, convingându-ne rapid şi pe nepusă masă, pe toţi), răfuială şi dorinţă de ,,exterminare” reciprocă ,,dulce”, între doi ,,beligeranţi, ( au comentat de pe margine alţii), a bulversat noul început de an şcolar, în oraşul de pe Someş. Nu este uşor să-ţi pierzi identitatea, după ce ani de zile ai purtat peste sufletul tău didactic aura unui simbol, Liviu Rebreanu, după ce 14 ani ai trudit pentru a construi personalitatea acestei şcoli, clădindu-i cu migală nişte tradiţii. Acum când totul s-a dărâmat, când sentimental şi nostalgic preferi să adăstezi la vechea şi obişnuita ta locaţie, când navetezi de la o şcoală la alta, te învăluie un sentiment de neapartenenţă, de ,,oaie pierdută”, a nimănui. Nu îţi mai faci planuri de durată, dându-ţi seama că nimic nu mai e stabil sau predictibil. Te laşi purtat de valuri, alungat din cămaşa strâmtă a zilei prezente, spre cealaltă, probabil zdrenţuită. Mă întreb, dacă domnul ministru Liviu Maior ştie că şcoala ctitorită de domnia sa a dispărut ca unitate de învăţământ cu personalitate juridică. Rememorez doar un aspect. Câte personalităţi au călcat pragul fostei şcoli ,,Liviu Rebreanu”? Numărul lor este impresionant. În această bulibăşeală de acomodare la noua realitate, o întâmplare m-a echilibrat, m-a remontat sufleteşte. În clasa a V-a C, unde sunt şi diriginte, într-o zi, spre sfârşitul lunii octombrie, o elevă s-a apropiat de catedră şi mi-a pus lângă catalog un fel de plic, confecţionat de ea. Acasă l-am desfăcut. Plicul conţinea o mică scrisoare, care se încheia cu o sinceră concluzie: ,,îmi pare bine că ne-aţi luat ca diriginte”. După 40 de ani de dirigenţie, la debutul unui nou an de învăţământ, când şcoala ta, pe care ai slujit-o, nu mai este, nevinovata scrisoare a elevei C R, îţi transmite îndemnul, ca altădată, în armată, să-ţi autocomanzi ,,salt înainte!” şi din amărăciunea provocată de desfiinţarea şcolii tale, să-ţi întrupezi un nou început. Ion Radu Zăgreanu