La Molişet-mai aproape de cer

Hramul Mănăstirii ,,Duminica Tuturor Sfinţilor” din Molişet, sărbătorit în prima duminică după Rusalii, înseamnă o împletire armonioasă a chemării divine, adresată pelerinilor, cu un soi de panteism blagian. Prezenţa lui Dumnezeu în acest loc o descifrezi cu privirea în verdele crud al peisajului, în pădurile odihnind pe dealurile din jur, în pârâul care coboară pe lângă şoseaua care înaintează spre acest capăt de lume, în care natura mai păstrează încă ceva din drepturile şi atotputernicia sa. Aceste impresii m-au dominat şi în duminica din 10 iunie a.c., când am participat la liturghia arhierească desfăşurată cu prilejul hramului Mănăstirii Molişet şi oficiată în prezenţa PS Florentin Crihălmeanu, Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. În amfiteatrul verde al naturii, PS Florentin Crihălmeanu a fost primit de protoegumenul mănăstirii Laurian, stareţul mănăstirii, de un grup de preoţi, de călugăriţe, de mulţi credincioşi. Mănăstirea de călugări de la Molişet aparţine Ordinului ,,Sfântului Vasile cel Mare”, ,,ordinul nostru”, cum îl numea Cardinalul Iuliu Hossu, ordin care a administrat până în 1948 şi Mănăstirea Nicula. A urmat celebrarea Sfintei Liturgii. În predica sa, PS Florentin Crihălmeanu a invitat credincioşii să mediteze asupra sfinţeniei, să-şi aducă aminte de toţi sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, să-i perceapă pe aceştia ca modele de viaţă spirituală. ,,Sfinţenia este o obligaţie asumată prin botez, să întreţinem cultul sfinţilor, să-i venerăm”, a îndemnat pe credincioşi înaltul ierarh. După liturghie, PS a rostit cunoscuta rugăciune pentru canonizarea episcopilor martiri, morţi în închisorile comuniste. Protoegumenul Laurian a prezentat istoricul pelerinajelor de la Molişet, începând cu anul 1994, a evidenţiat importanţa pelerinajului ca moment unic de ,,unire cu Dumnezeu, de înaintare fertilă în viaţa spirituală”, a mulţumit PS Florentin Crihălmeanu, preoţilor concelebranţi, credincioşilor. PS Florentin Crihălmeanu a mulţumit gazdelor, corului din Beclean condus de doamna Angela Vălean, pelerinilor, sperând că ecoul rugăciunilor va coborî pe valea Molişetului şi va rodi printre locuitorii acestei zone. Manifestarea religioasă s-a încheiat cu o agapă frăţească. În zi de alegeri, departe de zumzetul votării, într-un tablou de pastel al verdelui crud, pigmentat cu frumoase costume populare purtate de fete şi neveste ale locului, cei prezenţi la Mănăstirea Molişet s-au simţit mai aproape de cer şi de Dumnezeu. Ion Radu Zăgreanu

A plecat Profesorul

Pe Ioan Lăpuşneanu l-am cunoscut în anii copilăriei mele, când locuiam la cantonul CFR nr. 41 din Chintelnic. Atunci el era profesor la Şieu-Cristur , apoi la şcoala din Şieu-Odorhei. Mai ales prin intermediul viitorului meu cumnat, profesorul Grigore Zăgrean, din Şieu-Odorhei, Ioan Lăpuşneanu şi fratele său au devenit doi cunoscuţi apropiaţi ai familiei părinţilor mei. Au trecut anii şi Ioan Lăpuşneanu a ajuns profesor la Năsăud. Ne-am întâlnit pe urmă la Parva, eu în postura de diriginte la clasa a X-a, iar dânsul ca fotograf amator, cel care mi-a făcut elevilor mei poze pentru tabloul lor de absolvire. Adevărata intuiţie pedagogică a regretatului profesor Ioan Lăpuşneanu, mi s-a dezvăluit cu prilejul inspecţiei şcolare pe care mi-a făcut-o, pentru obţinerea gradului didactic I. A descins la Parva în compania universitarului clujean Sergiu Pavel Dan, îndrumătorul ştiinţific al lucrării mele, un anticeauşist convins care a îndrăznit în 1986 să spună multe adevăruri riscante, care au cutremurat asistenţa. Pe urmele inspecţiilor sale din primăvara lui 1986, la şcolile din Şanţ, Rebra şi Parva, a patrulat cu urechea şi un securist care s-a interesat de ceea ce profesorul Sergiu Pavel Dan a spus. Am aflat post factum despre aceasta şi de la profesorul Ioan Chiş, actualmente la Colegiul National ,,Petru Rareş” din Beclean. Elogiul meu pentru curajul acestui profesor mă îndeamnă să spun şi altora că atunci când l-am căutat la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca ca să discut despre lucrarea mea de gradul I, mi-a replicat; ,,-Să nu te pună dracul să-mi vii cu citate din Ceauşescu, că te-am trântit”. Mi-a mers la inimă ce mi-a spus. Era prin 1984. Tema lucrării mele, ,,Dezbaterea social-politică în romanele lui Augustin Buzura”, i-a convenit de minune fiului scriitorului Pavel Dan, Sergiu. Profesorul Ioan Lăpuşneanu mi-a demonstrat atunci grozava lui măiestrie pedagogică prin următoarea afirmaţie: ,,-Cunoscând familia lui Radu Zăgreanu, calvarul destinului tatălui său, îmi dau seama de ce a ales el o asemenea temă ca lucrare de gradul I”. Pentru mine în acele momente profesorul Ioan Lăpuşneanu parcurgea temporal o ,,oră astrală”. Peste câţiva ani Ioan Lăpuşneanu va fi coordonatorul ştiinţific al lucrării de gradul I, a soţiei mele. Profesiunea noastră comună şi destinul ne-au chemat să fim împreună în câteva comisii de admitere a elevilor în liceu, să ticluim subiectele la română la o ediţie a Concursului Interdisciplinar ,,Dr. Paul Tanco”, la numeroase întruniri astriste, culturale. Între timp profesorul s-a pensionat, dar a rămas un spirit viu, mereu activ şi implicat în viaţa culturală a Năsăudului pe care l-a iubit din tot sufletul, A scris, a publicat articole, studii, cărţi. Şi-a îndeplinit misiunea de intelectual năsăudean. L-a obsedat destinul lui Emil Rebreanu, fratele lui Liviu Rebreanu, cărui i-a dedicat lucrarea ,,Emil Rebreanu-eroul de la Ghimeş Făget” (Editura ,,Karuna”, Bistriţa-, 2011), carte care te convinge, afirmă scriitorul Cornel Cotuţiu (,,La noi”, Editura ,,Eikon”, volumul III, 2012), că Emil Rebreanu ,,este, într-adevăr erou”. Probabil că acum profesorul va avea şansa să-şi întâlnească eroul, al cărui gest de românism îl va înţelege mai bine şi de acolo, din cer, ni-l va explica şi nouă. Ion Radu Zăgreanu