Cubarea umbrei

Lui Muri Mureşan

Drumul până la atelierul său
esta o ,,prefaţă”
pentru nostalgiile mele rurale.
Până la casa lui, de la marginea oraşului,
mai primit este să mergi pe jos,
fiindcă aşa îi place,
să te vadă venind de departe,
să-i dai şansa de a se bucura
de faptul că aici la el,
se ajunge dacă te îmbraci
într-un efort al mişcării.
Când apari pe buza şoselei,
privirea lui îţi cubează umbra.
El ştie imediat ce cauţi :
marmură pentu noua ta locuinţă
sau o cruce
pentru odihna memoriei alor tăi.
Dumnezeu i-a aşezat strategic
casa şi atelierul,
cu drumuri de acces
atât spre zumzetul şlefuit al zilei,
cât şi spre odihna tăcută
a cimitirului din spatele locuinţei sale.
Mai trebuie să adaug
acestor puncte cardinale circumstanţiale,
,,boala”lui nebună
pentru poeţii persani :
Hafiz şi Omar Khayyam.
Când îi pomeneşti de aceştia,
opreşte toate circulele,
îşi aruncă într-un colţ dalta cioplitoare,
deschide uşa frigiderului,
scoate de acolo câteva grenade cu bere,
se aşează pe treptele circulare de marmură,
din camera mare,
mă ascultă recitind
din poeţii amintiţi,
mă completează.
Totdeauna ştie pe de rost
câteva strofe în plus.
Trec aşa, bătând din aripi moi
câteva ceasuri.
Afară, ziua se înnegreşte pe lângă ferestre.
Noi citim, recitim, recităm,
ne credem mai tineri cu o mie de ani.
Doar ochiul drept al prietenului meu,
cioplitor în marmură,
îmi cubează umbra
în care mă mai sprijin.

Ion Radu Zăgreanu